Orhideea....preferata mea...:)

Orhideea Phalenopsis



Usor de cultivat in conditii de apartament, cu delicatele sale flori in forma de fluture, Phalenopsis este, cu siguranta, o orhidee care, oriunde ar fi amplasata in locuinta, va capta atentia oaspetilor prin frumusetea sa rafinata.

Aceasta orhidee de apartament este originara din Indonezia. Numita si Orhideea-fluture (datorita florilor sale ce amintesc de forma fluturilor), Phalenopsis este, fara indoiala, cea mai facila si cea mai florifera (infloreste cel putin 6 luni pe an) dintre toate orhideele. Este recomandata in mod special pentru incepatorii care doresc sa creasca orhidee in locuintele lor.


Lumina
Situata chiar la fereastra, protejata de perdea, Phalenopsis infloreste foarte frumos pe parcursul mai multor luni.

Temperatura
Phalenopsis apreciaza temperatura apartamentelor noastre. Ea traieste bucuroasa intr-o bucatarie, chiar in apropierea aragazului, unde se produce mult abur, deoarece este o mare iubitoare de umiditate atmosferica. Temperatura influenteaza talia si numarul de pete de pe flori; cu cat este mai cald, cu atat vor exista mai multe pete, dar mai mici, pe cand la scaderea temperaturii petele vor fi mai mari, dar mai putin numeroase. In cursul iernii, mentinerea unei temperaturi de 17-18sC si udarea la intervale mai mari de timp le permit plantelor sa intre intr-o perioada de relativ repaus, dupa care, la venirea primaverii, urmeaza o spectaculoasa reinflorire.

Udare
Pentru a reusi pastrarea unei orhidee de apartament intr-un spatiu cu o umiditate atmosferica relativ mica (de exemplu, in locuinte), se poate aseza ghiveciul pe un pat de pietris sau de argila. Ghivecele nu trebuie sa intre in contact cu apa din recipient.

Substrat de cultura
In mod curent, substratul de cultura contine una sau mai multe din urmatoarele ingrediente, in diferite proportii: bucati mici de scoarta de rasinoase, perlit, turba grosiera de muschi, nisip, spartura de roci vulcanice, pamant de frunze de stejar, dolomit, ca solutie-tampon pentru aciditatea amestecului, si ingrasaminte.

Fertilizare
Se fertilizeaza bilunar in perioada de inflorire.



Orhideele sunt flori deosebite, nu numai datorita modului de viata ci si datorita ceea ce inspira oamenilor. Dintotdeauna ele simbolizau calitati si erau chiar sacralizate. Astazi ele inveselesc zeci de mii de locuinte si reprezinta o pasiune pentru zeci de mii de oameni.

orhideeDaca la inceput erau aproape imposibil de reprodus in afara habitatului padurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astazi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a inmultirii artificiale.

In cresterea lor trebuie sa se tina cont de anumite lucruri pentru a beneficia de toata frumusetea lor. Astfel, pe parcursul perioadei de vegetatie activa, orhideele trebuie fertilizate de doua ori pe luna pentru a le asigura o crestere optima.

Ingrasamintele se aplica la orhidee numai daca este asigurata lumina corespunzatoare, caldura si apa la nivelul solicitat de specie.

In timpul sezonului rece, fertilizarea se intrerupe total la speciile de orhidee care sunt in repaus sau se rareste (o data pe luna) in concordanta cu diminuarea proceselor de crestere si evident a udarilor.

Din momentul initierii florilor pentru orhidee este bine sa se scada cantitatea de azot in raport cu fosforul si potasiul, deoarece in exces inhiba procesul de formare a florilor. La inflorire orhidea trebuie sa dispuna de cantitati mai mari de potasiu.

Transplantarea, care se face la interval de 2-4 ani, este determinata de degradarea substratului ca urmare a udarilor la care este supus ce antreneaza tasarea lui; in aceasta situatie radacinile nu au aer si nu pot respira. Daca nici drenajul nu mai functioneaza, umiditatea remanenta care se creaza antreneaza moartea radacinilor prin putrezire si asfixiere.

Transplantarea nu trebuie aplicata niciodata, cu exceptia cazurilor de urgenta, in timpul cresterii vegetative si a infloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei; pentru fiecare specie exista un moment optim care poate fi toamna sau primavara, la majoritatea din ele.

Pentru transplantare vor fi alese ghivece obisnuite din lut sau din plastic ; vasul nu trebuie sa fie prea mare. Cu cat ghiveciul ete prea mare cu atat perioada de explorare si implicit de crestere a radacinilor este mai mare in detrimentul partilor aeriene.

Scoaterea plantei din vas in vederea transplantarii trebuie sa fie cat mai putin dureroasa pentru planta; daca radacinile au aderat de peretii vasului se prefera spargerea lui pentru a se evita ruperea sau ranirea lor.

Planta se curata de radacinile moarte, de frunze si tulpini uscate , eventual de partile bolnave, dupa care toate taieturile facute se flambeaza sau se pudreaza cu carbune vegetal. Dupa transplantare, in decurs de 2-3 saptamani, nu se uda ; apa este asigurata prin flolosirea unui substrat umezit in prealabil si totodata printr-o umiditate atmosferica ridicata (se realizeaza prin pulverizarea plantei si a substratului de pamant de la suprafata in fiecare dimineata).

La o serie de orhidee poate sa apara fenomenul de innegrire a varfurilor de crestere si a frunzelor tinere care avanseaza catre tulpina si , in cazuri grave catre pseudobulbii tineri; in acest caz este vorba de o carenta in calciu care se manifesta in special in perioada calduroasa cand planta creste, acest lucru se poate remedia prin aplicarea de calciu.

Aparitia pe frunze de pete galbene adancite care apoi devin negre este posibila iarna ca urmare a noptilor prea reci sau a apei reci folosita la udare. Inrosirea frunzelor este efectul unei iluminari excesive sau fertilizari insuficiente cu azot.

Ingalbenirea, necrozarea si caderea butonilor florali pot fi consecinta unui exces de caldura sau a intoxicatiei cu etilena emanata de florile fanate din preajma(care si-au pierdut prospetimea, care s-au ofilit).Ridarea pseudobulbilor se poate datora insuficientei apei sau a necrozelor pe radacini.

Boli si daunatori
Virozele se manifesta pe frunze sub forma de pete neregulate sau dungi, la inceput galbene, care apoi evolueaza spre necrozare; pentru prevenirea virozelor se recomanda distrugerea insectelor care sunt vectorii bolii si sterilizarea uneltelor cu care se lucreaza, cu o solutie naturala de fosfat trisodic sau apa de var cu un pH foarte ridicat.

Putregaiurile negre sunt larg raspandite; simptomele apara la baza plantei si pe radacini, partile atacate innegrindu-se, prezentand adesea o margine galbena; taierea partilor atacate si tratarea cu fungicide sunt absolut necesare.

Putregaiurile bacteriene se manifesta prin aparitia de pustule mari pe frunze, urmate de un putregai moale pe toata suprafata lor; trebuie taiate imediat partile atinse de boala pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe taieturi se aplica o pudra de hidroxid de cupru. Se scade usor temperatura si umiditatea relativa pentru a se diminua extinderea bolii.