Idei funny cu ghivece :)

          Bineinteles ca poti folosi tot felul de lucruri pentru a face un ghiveci de flori....de la cauciucuri de masini pana la cizme pe care nu le mai poti folosi ....:)).....fiecare cu imaginatia lui.....:))

Poze cu muscate

Muscate :)

             Muscata este o planta cunoscuta si raspandita. Ea se cultiva atat pentru decorul interioarelor, ferestrelor, cat si al gradinilor pe perioada de vara. Datorita foliajului frumos, a infloririi continue si sustinute, este o floare populara, mult indragita si cultivata. Numele genului vine de la cuvantul grecesc pelargos - barza, si face aluzie la forma fructului care aminteste de ciocul berzei. Genul cuprinde peste 30 de specii. Este originara din Africa de Sud, iar in Europa se cultiva de la sfarsitul sec 18.

 

Specii Pelargonium:

Pelargonium zonale: Tulpina si ramificatiile sunt groase si cu tendinta de a se lemnifica usor la baza. Frunzele sunt lung petiolate, rotund-reniforme, lobate, marcate spre mijocul limbului de o pata maronie. Florile simple sau involte sunt colorate rosu, roz, violet si alb.

 Pelargonium grandiflorum: Tulpina este puternic ramificata, iar lastarii au un grad mai mare de lemnificare la baza. Frunzele au limbul usor gofrat, pronuntat rotund, aspru la pipait. Florile sunt mari, 5-7cm in diametru. Caracteristicele sunt petele mari, catifelate, in nuante inchise de rosu pana la aproape negru, la baza petalelor.

Pelargonium peltatum: Este muscata cu frunze de iedera. Frunzele usor ondulate pe margine, inchise la culoare si sensibil suculente, sunt stralucitoare. Florile cu diametrul corolei de 4-5 cm pot fi simple sau involte, unicolore sau bicolore.

Cultura muscatei:

Muscata este o planta perena capabila sa vegeteze si sa infloreasca permanent atunci cand dispune tot timpul de conditii favorabile. Iarna, insa, poate fi tinuta in repaus, in conditii de spatii racoroase si udare redusa. Dar, este mai bine ca in fiecare an sa se produca plante tinere deoarece pe masura ce muscata avanseaza in varsta ramifica mai slab.

muscata

          Prezinta pretentii mari fata de lumina si temperatura, mai ales sub aspectul inductiei florale. Temperatura medie optima este de 18 °C.

         Lumina, influenteaza procesul de inflorire in sensul devansarii. De asemenea ea favorizeaza cresterea, plantele fiind mai viguroase si cu un numar sporit de ramificatii. In general muscatele au nevoie de spatii luminoase, ele suportand bine si soarele direct, mai putin insolatia asociata cu aerul uscat. In ceea ce priveste durate zilei, muscatele sunt indiferente.

          Udarea se face in cantitati moderate de apa fara sa se lase sa stagneze in farfuria ghiveciului deoarece muscata nu suporta excesul de umezeala.

Prefera spatiile bine aerisite.

Substratul poate fi alcatuit din telina, pamant de frunze, nisip, mranita, turba fibroasa.

muscata englezeasca

Ingrijirea muscatei:

• Ciupirea varfului plantei tinere, deasupra a 4 5 frunze, este necesara pentru a stimula ramificarea de la baza.
• Aplicarea a doua, trei tratamente pentru crestere.
• Transvazarea: pe masura ce plantele cresc, folosind acelasi amestec de pamant ca la plantarea in ghivece a butasilor inradacinati.
• Eliminarea prafului de pe frunze si afanarea amestecului din ghivece- sunt lucrari obligatorii si se fac cel putin odata pe luna.

Bolile si daunatorii muscatei:

Putregaiul cenusiu este boala la care muscata este cel mai sensibila. Aceasta ataca planta in orice stadiu daca temperatura este moderata si umiditatea ridicata.

Un daunator este musculita alba de sera.

Cercelusi :)

Nume popular: cercelus
Familie: Onagraceae
Origine: Mexic si America de Sud
Inaltime: 30 cm - 3 m
Diametru: 0,5 - 1 m
Expunere: penumbra, plina lumina (unele specii numai, daca sunt bine udate)
Tip de pamant: umed, fertil, bine drenat
Ingrijire:           Ca planta de interior, fuchsia trebuie plasata langa o fereastra orientata spre est, vest sau sud, dar nu in lumina directa a soarelui. Vara, cand o puteti scoate afara, nu uitati ca nu ii place caldura si umiditatea. In general, planta prefera o temperatura de 15-21 C in timpul zilei si cu 10C mai putin pe timpul noptii. Temperaturile scazute din timpul noptii sunt foarte importante primavara devreme, cand planta incepe sa inmugureasca. Fuchsia nu mai infloreste cand temperatura  medie din timpul zilei creste peste 24C.
In perioada de dezvoltare, planta se uda cand se simte ca s-a uscat pamantul. Toamna, udati mai rar si cu cantitati din ce in ce mai mici de apa, ca sa pregatiti planta pentru repausul de iarna. Este bine sa tratati planta si cu o solutie hranitoare, la fiecare 2 saptamani, in perioada de crestere, dar opriti tratamentul cam cu 2 saptamani inainte de a o aduce in casa, inainte de primul inghet. Toamna, plantele foarte mari pot fi taiate. Peste iarna trebuie sa le asigurati cercelusilor o temperatura de 4-10C si sa ii udati atat cat sa nu se usuce complet pamantul din ghivece. Primavara, planta se muta intr-un loc mai cald, mai luminos si incepeti sa o udati regulat. Cand apar noile frunze, schimbati pamantul din ghiveci si chiar si ghiveciul, cu unul putin mai mare. Primavara si vara, puteti sa rupeti varful fiecarei ramuri noi care are deja 2 seturi de frunze, daca doriti ca planta sa aiba un foliaj mai bogat.
Inmultire: 1. Butasi prelevati in perioada de primavara sau in august-septembrie. Luati butasi lungi de 10-12 cm sau cu 2-3 perechi de frunze, de la lastarii tineri. Frunzele din partea inferioara se rup si butasii se planteaza separat in compost umed, de preferinta un amestec de nisip si turba in parti egale. Vasele se acopera cu o folie de plastic transparenta si se tin intr-o camera calduroasa, luminoasa, dar nu in soare direct. Radacinile vor aparea in 3-4 saptamani, dupa care plantele se pot muta in ghivece cu pamant special de plante.
Butasii prinsi toamna trebuie lasati descoperiti.
2. Seminte. Aceasta operatiune trebuie efectuata in martie-aprilie; acoperiti semintele cu un strat subtire de compost umed, intr-un ghiveci asezat la umbra, la o temperatura de 16C; semintele inmuguresc in 21-28 de zile. Cand plantele sunt destul de mari ca sa poata fi mutate din loc, plantati-le in ghivece separate.
Pericole: Fuchsia poate fi atacata de rugina (numai unele specii), afide (cauzeaza ondularea frunzelor), gandacei, muste albe, etc. Daca florile nu sunt bine dezvoltate, se ofilesc repede si/sau cad, cauzele pot fi atmosfera calda si uscata, udarea excesiva sau scazuta ori bataia directa a razelor soarelui. Pentru prevenirea ruginii sau a uscarii frunzelor se recomanda plasarea cercelusului in medii cu o buna circulatie a aerului.

BLOG...in lucru...revin :)

Bolile si daunatorii plantelor - mic indrumar

          Florile de grădină suferă și ele din pricina unor boli sau dăunători, care de multe ori sunt mai greu de observa,t așa că trebuie luate măsuri pentru a limita pierderile.

          Cele mai eficiente măsuri pentru a preveni apariția bolilor și dăunătorilor sunt îngrijirea corespunzătoare și asigurarea igienei plantelor.

          Aceasta presupune :

 -să alegi pentru plantare exemplare sănătoase, fără urme de boli sau dăunători, fără leziuni evidente

- să amplasezi florile doar în spații care să corespundă cerințelor lor în ceea ce privește solul, temperature, cantitatea de lumină, curenții de aer

- să păstrezi între plante distanța corespunzătoare speciei respective, deoarece aglomerarea duce la favorizarea ciupercilor și a altor boli și să asigur o aerisire bună și la nivelul solului chiar prin îndepărtarea unor frunze de la bază

-să recoltezi bulbii la timp, adică la maxim 3 săptămâni de la scuturarea florilor, în cazul lalelelor, și astfel încât să nu le produci leziuni și să le asiguri spații de depozitare adecvate ca temperatură și aerisire

 -să tratezi profilactic materialul săditor (semințe , bulbi, tuberobulbi, rizomi, butași) cu substanțe fungicide ( ca Saprol, Captadin) și insecticide

-să uzi doar dimineața și să eviți stropirea frunzelor și a florilor (excepție fac speciile iubitoare de umiditate atmosferică) și să folosești o cantitate de apă adecvată cerinței speciei și condițiilor de mediu
 -să asiguri plantelor un pământ cu drenaj bun ca apa să nu băltească la rădăcină -să aplici arătura adâncă de toamnă, să prășești regulat, să asiguri rotația culturilor cu revenirea pe terenul respective după 4-5 ani
-să nu exagerezi cu îngrășământul și mai ales să nu-l administrezi unei plante care are semne de boală -să îndepărtezi florile și frunzele uscate și segmentele deteriorate ale plantei
-să tai părțile puternic atacate de boli sau dăunători și să le arzi pentru a stopa răspândirea acestora
-să intervii la primele semne de atac folosind produse adecvate problemei și să alternezi produsele folosite pentru că dăunătorii tind să capete rezistență.

Fainarea 
           

Este o boală provocată de o ciupercă (Oidium) și se manifestă de obicei pe fața superioară a frunzelor, unde apar pete de culoare albă cu aspect pâslos, prăfos care se extind. Se manifestă mai des la trandafir și liliac. Se recomandă tratamente cu substanțe pe bază de sulf repetate la 2 săptămâni. Se poate folosi la stropiri Morestan 0,05%, Shavit 0,05%, Rubigan 0,05%, Karathane 0,1%, Saprol 0,1%, Tilt 0,015%, Afugan 0,05%. Bine este să aduni frunzele căzute și lăstarii afectați și să le distrugi prin ardere.

Mana
          Apare sub forma unor pete gălbui la început, apoi brune și este favorizată de udări necorespunzătoare. Pentru prevenirea ei rezultate bune au dat la trandafiri și ochiul-boului (Calistephus chinensis) tratamentele profilactice repetate făcute primăvara, înainte de înflorire , cu zeamă bordeleză 0,5% sau cu alte fungicide pe bază de sulf sau cupru. Împotriva manei se aplică stropiri cu Dithane M 45, Ridomil Gold 0,25%, Bravo 500 0,2%, Ripost 0,25%.

 Putregaiul cenușiu
            Se manifestă prin pete galbene albicioase, umede și moi, apoi brune pe țesuturile afectate, în prima fază, iar în cea finală printr-o pâslă specifică de mucegai gri-maroniu la atingerea căreia se ridică un praf alcătuit de fapt din milioane de spori care transmit boala. Părțile cu urme de atac – flori, frunze, tulpini- se îndepărtează imediat și se ard pentru a stopa răspândirea ciupercii, care de obicei se află în sol și se dezvoltă în condiții de umiditate sporită și temperaturi scăzute. Putregaiul afectează deseori bulbii, tuberculii și rizomii, de aceea aceștia trebuie tratați preventiv, înainte de sădire cu substanțe fungicide. Frecvent, boala apare la trandafiri, crini și cărciumărese, bujori, lalele, crizanteme, crăițe , liliac. Se recomandă tratamente preventive sau de la primele manifestări cu Merpan 50 WP 0,2%, Captadin 0,2%, Tiuram 0,3%, Folpan 50 WP 0,2%, Sumilex 0,1%, Dithane M 45 0,2%, Captan 50 0,2%, Polyram 0,2% și apoi repetate după 10 zile.

Păduchii de plante
           Se numesc științific afide, au culoare galbenă, roz, verde sau neagră, trăiesc în colonii pe frunze și lăstari pe care-i înțeapă,căci se hrănesc cu seva plantei. Produc dejecții lipicioase, zaharoase care ajung pe frunzele inferioare și constituie un mediu propice pentru dezvoltarea unor alte boli. Frunzele plantei parazitate de păduchi se răsucesc, iar bobocii nu se mai deschid. Păduchii de plante apar frecvent în perioadele călduroase și uscate. Împotriva lor se recomandă dușuri cu apă călduță la atacuri mici sau stropirea cu insecticide ca Sinoratox 35 EC 0,15%, Decis 2,5 CE 0,05%, Sumi-Alfa 0,03% la atacuri masive. Lăstarii puternic afectați se rup.

Musculița albă
          Adulții au culoare albă și atacă frunzele și florile de begonii, crizanteme, hibiscus , magnolii, mușcate, dalii, primule, trandafiri, fuchsia, petunii etc. Florile au un aspect care lasă de dorit, iar la un atac masiv plantele se usucă. Pe secrețiile ajunse pe frunzele de mai jos se dezvoltă fumagina provocată de ciuperca Capnodium care atacă deseori trandafirii și se manifestă prin apariția pe partea superioară a frunzelor a unor pete prăfoase, ca de funingine. La semnalarea atacului de musculițe albe se face tratament cu Mospilan 20 SP 0,025%, Confidor 20 SL 0,075%, urmat de o stropire cu Applaud 25WP 0,1% sau Admiral EC 0,05%, care acționează ca un regulator de creștere.

Păduchele țestos
           Atacă liliacul, iasomia, leandrul, preferând tulpina și ramurile , pe care se ivesc scuturi circulare de 2-3 mm diametru. La atacuri masive, plantele devin slăbite și se usucă treptat. Dăunătorul atacă părțile lemnoase pe care le înțeapă pentru a se hrăni cu sucul celular. Se combate prin tratamente foliare cu Ecalux S 0,1%.

Păianjenul roșu
           Atacă frunzele de dalii, begonii, gladiole, trandafiri, bujori etc. Se stabilește pe partea inferioară a frunzelor pe care le înțeapă pentru a ajunge la sucul plantei cu care se hrănește. Exemplarele atacate au frunze albicioase, pergamentoase, care se usucă și cad. Combaterea acestor păianjeni se face cu Niossorun 10 WP sau Flumite 20 SC 0,4%. Tratamentele se repetă după o pauză de 10 zile.

 Limaxul
            Este melcul gri sau gălbui , fără cochilie, care ziua se ascunde în locuri umede, umbroase, răcoroase și atacă noaptea. Are 2-3 generații pe an și iernează în pivnițe sau în pământ. Acest melc poate deveni un dăunător periculos la narcise, lalele, zambile, gladiole, maci, dalii, frezii, crizanteme, crini de toamnă(Hosta), begonii, primule, petunii etc. Frunzele și bobocii sunt vătămați sub formă de goluri neregulate, iar rădăcinile prezintă cavități adânci pe care se instalează apoi ciupercile. Pe frunze sau pe pământ se observă dâre albicioase de mucus. Melcii sunt favorizați de verile răcoroase și ploioase. Măsurile de combatere cuprind adunarea lor cu mâna după ploaie, așezarea de capcane din frunze de salată, varză, felii de măr, prăfuirea solului cu var nestins sau cu Mesurol 4G (5g/10mp) împrăștiat pe pământ.

Orhideea....preferata mea...:)

Orhideea Phalenopsis



Usor de cultivat in conditii de apartament, cu delicatele sale flori in forma de fluture, Phalenopsis este, cu siguranta, o orhidee care, oriunde ar fi amplasata in locuinta, va capta atentia oaspetilor prin frumusetea sa rafinata.

Aceasta orhidee de apartament este originara din Indonezia. Numita si Orhideea-fluture (datorita florilor sale ce amintesc de forma fluturilor), Phalenopsis este, fara indoiala, cea mai facila si cea mai florifera (infloreste cel putin 6 luni pe an) dintre toate orhideele. Este recomandata in mod special pentru incepatorii care doresc sa creasca orhidee in locuintele lor.


Lumina
Situata chiar la fereastra, protejata de perdea, Phalenopsis infloreste foarte frumos pe parcursul mai multor luni.

Temperatura
Phalenopsis apreciaza temperatura apartamentelor noastre. Ea traieste bucuroasa intr-o bucatarie, chiar in apropierea aragazului, unde se produce mult abur, deoarece este o mare iubitoare de umiditate atmosferica. Temperatura influenteaza talia si numarul de pete de pe flori; cu cat este mai cald, cu atat vor exista mai multe pete, dar mai mici, pe cand la scaderea temperaturii petele vor fi mai mari, dar mai putin numeroase. In cursul iernii, mentinerea unei temperaturi de 17-18sC si udarea la intervale mai mari de timp le permit plantelor sa intre intr-o perioada de relativ repaus, dupa care, la venirea primaverii, urmeaza o spectaculoasa reinflorire.

Udare
Pentru a reusi pastrarea unei orhidee de apartament intr-un spatiu cu o umiditate atmosferica relativ mica (de exemplu, in locuinte), se poate aseza ghiveciul pe un pat de pietris sau de argila. Ghivecele nu trebuie sa intre in contact cu apa din recipient.

Substrat de cultura
In mod curent, substratul de cultura contine una sau mai multe din urmatoarele ingrediente, in diferite proportii: bucati mici de scoarta de rasinoase, perlit, turba grosiera de muschi, nisip, spartura de roci vulcanice, pamant de frunze de stejar, dolomit, ca solutie-tampon pentru aciditatea amestecului, si ingrasaminte.

Fertilizare
Se fertilizeaza bilunar in perioada de inflorire.



Orhideele sunt flori deosebite, nu numai datorita modului de viata ci si datorita ceea ce inspira oamenilor. Dintotdeauna ele simbolizau calitati si erau chiar sacralizate. Astazi ele inveselesc zeci de mii de locuinte si reprezinta o pasiune pentru zeci de mii de oameni.

orhideeDaca la inceput erau aproape imposibil de reprodus in afara habitatului padurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astazi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a inmultirii artificiale.

In cresterea lor trebuie sa se tina cont de anumite lucruri pentru a beneficia de toata frumusetea lor. Astfel, pe parcursul perioadei de vegetatie activa, orhideele trebuie fertilizate de doua ori pe luna pentru a le asigura o crestere optima.

Ingrasamintele se aplica la orhidee numai daca este asigurata lumina corespunzatoare, caldura si apa la nivelul solicitat de specie.

In timpul sezonului rece, fertilizarea se intrerupe total la speciile de orhidee care sunt in repaus sau se rareste (o data pe luna) in concordanta cu diminuarea proceselor de crestere si evident a udarilor.

Din momentul initierii florilor pentru orhidee este bine sa se scada cantitatea de azot in raport cu fosforul si potasiul, deoarece in exces inhiba procesul de formare a florilor. La inflorire orhidea trebuie sa dispuna de cantitati mai mari de potasiu.

Transplantarea, care se face la interval de 2-4 ani, este determinata de degradarea substratului ca urmare a udarilor la care este supus ce antreneaza tasarea lui; in aceasta situatie radacinile nu au aer si nu pot respira. Daca nici drenajul nu mai functioneaza, umiditatea remanenta care se creaza antreneaza moartea radacinilor prin putrezire si asfixiere.

Transplantarea nu trebuie aplicata niciodata, cu exceptia cazurilor de urgenta, in timpul cresterii vegetative si a infloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei; pentru fiecare specie exista un moment optim care poate fi toamna sau primavara, la majoritatea din ele.

Pentru transplantare vor fi alese ghivece obisnuite din lut sau din plastic ; vasul nu trebuie sa fie prea mare. Cu cat ghiveciul ete prea mare cu atat perioada de explorare si implicit de crestere a radacinilor este mai mare in detrimentul partilor aeriene.

Scoaterea plantei din vas in vederea transplantarii trebuie sa fie cat mai putin dureroasa pentru planta; daca radacinile au aderat de peretii vasului se prefera spargerea lui pentru a se evita ruperea sau ranirea lor.

Planta se curata de radacinile moarte, de frunze si tulpini uscate , eventual de partile bolnave, dupa care toate taieturile facute se flambeaza sau se pudreaza cu carbune vegetal. Dupa transplantare, in decurs de 2-3 saptamani, nu se uda ; apa este asigurata prin flolosirea unui substrat umezit in prealabil si totodata printr-o umiditate atmosferica ridicata (se realizeaza prin pulverizarea plantei si a substratului de pamant de la suprafata in fiecare dimineata).

La o serie de orhidee poate sa apara fenomenul de innegrire a varfurilor de crestere si a frunzelor tinere care avanseaza catre tulpina si , in cazuri grave catre pseudobulbii tineri; in acest caz este vorba de o carenta in calciu care se manifesta in special in perioada calduroasa cand planta creste, acest lucru se poate remedia prin aplicarea de calciu.

Aparitia pe frunze de pete galbene adancite care apoi devin negre este posibila iarna ca urmare a noptilor prea reci sau a apei reci folosita la udare. Inrosirea frunzelor este efectul unei iluminari excesive sau fertilizari insuficiente cu azot.

Ingalbenirea, necrozarea si caderea butonilor florali pot fi consecinta unui exces de caldura sau a intoxicatiei cu etilena emanata de florile fanate din preajma(care si-au pierdut prospetimea, care s-au ofilit).Ridarea pseudobulbilor se poate datora insuficientei apei sau a necrozelor pe radacini.

Boli si daunatori
Virozele se manifesta pe frunze sub forma de pete neregulate sau dungi, la inceput galbene, care apoi evolueaza spre necrozare; pentru prevenirea virozelor se recomanda distrugerea insectelor care sunt vectorii bolii si sterilizarea uneltelor cu care se lucreaza, cu o solutie naturala de fosfat trisodic sau apa de var cu un pH foarte ridicat.

Putregaiurile negre sunt larg raspandite; simptomele apara la baza plantei si pe radacini, partile atacate innegrindu-se, prezentand adesea o margine galbena; taierea partilor atacate si tratarea cu fungicide sunt absolut necesare.

Putregaiurile bacteriene se manifesta prin aparitia de pustule mari pe frunze, urmate de un putregai moale pe toata suprafata lor; trebuie taiate imediat partile atinse de boala pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe taieturi se aplica o pudra de hidroxid de cupru. Se scade usor temperatura si umiditatea relativa pentru a se diminua extinderea bolii.